Pentru a intelege pe care dintre cele doua cai te afli, este important sa faci diferenta dintre ele.
Atunci cand te afli pe calea sufletului tau, sau a spiritului, inseamna ca esti apropiat de Dumnezeu, sau univers, si este conform cu dorintele pe care ti le-ai pus inainte de a te incarna, si esti pe misiunea personala, si, in general ai foarte putine nepalaceri in viata sau deloc.
De asemenea, calea spirituala este aceea in care, inainte de a lua o decizie, ceri (printr-o meditatie sau alta tehnica), sfatul unei entitati bune, superioare tie, si apoi pur si simplu astepti sa vezi raspunsurile; si ulterior actionezi.
Calea ego-ului este total opusa: varianta scurta este ceva de genul: stiu eu mai bine ce-i de facut, si de ce sa-i cer sfatul lui Dumnezeu.
In loc sa te iei dupa intuitie, te iei dupa chestiile fizice: la un moment dat era o zi din august foarte calduroasa, si trebuia sa plec la vreo 10 km de casa, la o sedinta; intuitia mea imi spunea sa iau umbrela, dar m-am gandit ca-i cam imposibil sa ploua, cu caldura asta. Si dupa ce am terminat sedinta, a plouat cu galeata. De atunci m-am invatat minte. Cu cat ii permiti mai mult egoului (dovezilor fizice) sa faca parte din viata ta, cu atat mai mult „te duci la vale”. Ego-ul te tine intr-o inchisoare care te face sa crezi ca, pentru a fi fericit, trebuie sa detii controlul a ceea ce se intampla in viata ta; cu cat detii mai mult controlul, cu atat te indepartezi de sinele tau.
Cel putin la inceput, chiar si cand te straduiesti sa fii de partea corecta, mai pici in cealalta. Important este sa incepi sa te valorizezi pe tine foarte mult, si sa inveti ce este iubirea de sine. Din momentul in care incepi sa-ti oferi iubire neconditionata, energiile tale te pun pe calea ce mai buna pentru tine.